Endodonție

Termenul „endodonție” își are originea în limba greacă și este format din „endo”, care înseamnă „înăuntru”, și „odous”, care înseamnă „dinte”. De aici putem deduce cu ce se ocupă această ramură a medicinei dentare. Mai exact, scopul principal este tratarea afecțiunilor din interiorul dinților, în special a celor care afectează pulpa dentară și țesuturile din jurul vârfului rădăcinii. Un tratament endodontic (de canal) poate fi necesar, de exemplu, în cazul unei carii profunde care a ajuns la pulpa dentară, provocând inflamația ireversibilă sau infectarea acesteia. Durerea este adesea prezentă, însă există și cazuri fără simptome dureroase. Procedura presupune îndepărtarea pulpei dentare afectate, care conține nervi și vase de sânge, din camera pulpară și din canalele radiculare. Ulterior, se realizează curățarea, dezinfectarea și obturarea canalelor.

În termeni obișnuiți, „scoaterea nervului” nu reprezintă prima măsură la care se recurge atunci când un pacient acuză dureri dentare. Păstrarea pulpei dentare este de preferat ori de câte ori situația clinică permite acest lucru. Totuși, anumite probleme pot face necesar tratamentul de canal. Cariile profunde reprezintă una dintre cauzele frecvente, iar consumul frecvent de alimente și băuturi bogate în zahăr, alături de igiena orală necorespunzătoare, favorizează apariția acestora. Este important de știut că bacteriile din placa dentară transformă zaharurile în acizi care atacă smalțul dentar. În timp, acești acizi provoacă demineralizarea smalțului și a dentinei, ducând la apariția și progresia cariilor.